Străinul

Pe timp ce trece mă dezamăgesc în toate.  Și evident - oamenii fac parte din dezamăgirea dată. Așa numiții - ipocriți, a.k.a - ''fățarniși'' joacă rolul importat.  Mereu am oferit încredere tuturora, chiar și noilor cunoscuți/cunoscute. Așa sunt eu,  nu că educat ci pur și simplu așa mi s-a foarmat un simplu principiu, de care la ora actulată nici decum nu pot profita. Ce-i ce mi-au zis pînă acum că nu pot face deosebire între persoane au o perfectă dreptate. Ăsta e unul din mulțimea de minusuri ce mă urmăresc.
Și cum să faci deosebire? Cum să-i deosebești atunci cînd ei au nu una, ci două++ fețe?! Să-i simți? Da, sunt și de aia ce-i simt, însă eu nu-i pot simți. Pentru mine toți sunt la fel . Defapt nu toți, sunt și excepții ''a.k.a animale, evident''.

Șini acolo cu mii di druji pi făisbook? Chiar crezi că toți îți sunt druji? Da?  Eu nu cred. Nici pe aproape. Și eu credeam că am mulți prieteni. Prieteni cu care chiar ai despre ce discuta, ai cu cine te distra, sau altceva.  Da credeam, pînă într-un timp, ca apoi să mă conving că nu e așa. Totuși prietenul  adevărat al cărui  probabilitate de trădare este sub 1% este ăla din copilărie....Ăla cu care te jucai în nisip, și ăla cu care ai făcut prima boroboață chiar dacă l-ai trădat, sau invers.

Acum ce ține de genul opus.
         Prietenie între? Da! Trădare? Pentru mine nu! a.k.a ''Soră di cruși''
Sunt foarte bucuros că am o astfel de persoană, cu care chiar dacă mă cert, revenim la nivel peste un timp scurt ''3luni maxim a durat ^.^'' Persoană cu care discut despre orice temă și despre orice secret.     Cică prietenia dintre genuri, oricît de tare n-ar fi ea sau se destramă sau se transformă într-o  dragoste. Hz, de destrămat tfiu-tfiu, dar de transformat - nu cred că va reuși.

      În rest - încredere nu mai vreau să am în nimeni. Toți sunt niște ipocriți.  Chiar și cei care-i crezi tu de prieteni...