Nu mai am nimic ce-alege.
Ca vîntul,TOATE în grab-s-au spulberat
Lăsînd doar amintirea rece...
Lăsînd doar amintirea rece
Ce inima distruge,
Punînd și sufletului zăvor
Ce stă-n genunchi și plînge.
E greu cînd n-ai ales nimic
Din cele cîte-au fost
De-atunci, decînd încă erai mic...
Acum - nu mai e rost...
Și-ai vrea să lupți cu tine însuți
Să-ți demonstrezi că poți !
Să faci ce nu ai mai făcut
Chiar dacă știi că te-a durut...
Ai vrea! Ai vrea! Dar...
Nu mai poți...
Și inima-ți distrus-a fost
Iar sufletului - zăvor pus.
