E un pic stranie senzația care se trăiește în clipele astea. Vă zic și care clipe. Mi se întîmplă destul de des. Astăzi la fel mi s-a întîmplat...
Suntem la distanță de sute de km. Pe la orele 14, chiar mă gîndeam la ea...mă gîndeam să-i scriu...Uite că trec două minute și scrie ea. M-am uimit la fel cum mă uimesc de fiecare dată cînd mi se întîmplă ceva de acest gen. E ceva plăcut și totodată puțin - puțin straniu. Coincidență?! Nu... În nici un caz. Ceva totuși există, există o forță, o forță nepămîntească ce ne domină. Și eu cred în asta cu toate că nu în totalmente. E ascunsă aici aceeași enigmă caracteristică viselor. De ce visăm totuși? o.O
(Ea) - Bună, ce faci?
(Eu) - Sunt în șoc. Te-am văzut în urmă cu două minute online și am hotărît să-ți scriu.
(Ea) - Eh...De ce nu am mai așteptat puțin oare...
Și totuși există...
