Deacum de ''cîteva-isprăși dzîli'' sunt într-un oraș cu totul nou, singur, și cu 6-7 sute de km depărtare de amintirile întregii mele veți pînă-n prezent. Cu ceva timp în urmă gîndeam cu totul altfel. Toți mi se păreau ''belîe i pușîstîe'' cum iubea să spună o cunoscută...Însă acum conștientizez că nu e chiar așa. Chiar nu e așa...E atît de greu să-ți formezi o viață nouă încît simt că nu mai pot rezista. Vreau să las totul baltă și să mă întorc în trecut, atunci cînd eram acolo doream la nebunie să încep o viață cu totul și cu totul nouă. Și totuși rămîn să sper, să sper că în timpul ce se aproprie va fi și la ușa mea lăcata descuiată. Căci sincer, mă uit la alții de vîrsta mea și-mi dau seama că situația mea actuală - suge. Da! Suge! Trebuie întocmite schimbări, schimbări bine gîndite de care să profiți pe viitor și să te bucuri de succesele tale. Cînd mă gîndesc la viitor simt cum se trage cortina, și nu cunosc de ce. Defapt, da, sunt unele ''preziceri'' din partea unor persoane. Și dacă așa numitele ''preziceri'' rămîn a se realiza, ap atunci chiar va fi - jopa. Însă pînă atunci lăsăm. Nici nu vreau să mă gîndesc la ele căci chiar e trist.
Plec la culcare, că-ci acuș plîng :( ....Cu toate că nu am plîns de ani de zile....Și totuși vreau foarte mult să plîng.....
