Viața-i o absurdă existență,
Zâmbetul - un rânjet efemer,
Trupul se aruncă în țărână,
Sufletul mai jinduie la cer.
Totul este o deșertăciune
Și ce facem e redus la moarte,
Dar pământul este mult prea rece
Iară cerul este prea departe.
Viața este o nimicnicie,
Visul e jăraticul udat,
Greața și angoasa-n veșnicie
Din boemă-absurdă s-a nălțat.