joi, 17 noiembrie 2011 § 0
Aseară mi s-a întîmpat ceva...Am avut o ''ceartă'' cu o domnișoară ;D Cu toate că a avut loc virtual, mi s-a părut destul de drăguț ). După ea, motivul este că eu par a fi fudul și stînd pe net n-o salut niciodată, adică doar ea o face. Discutînd la această temă - m-am pus pe gînduri....întradevăr e corect, cu toate că nu sunt fudul... Mi-am amintit că și rudele apropriate mi-au făcut observații destul de des, însă oricum am rămas neschimbat. E normal că nu merge vorba de fudulism ci cred eu că merge vorba de o deprindere oarecare. Practic sunt 24/24 conectat la internet, și în toate ''metodele de comunicare'' sunt ON (inclusiv și acele rețele de socializare - luale-ar focul), însă la calculator stau pe perioade, adică nu sunt ca alții să stau ore întregi cu nasu-n monitor etc...Ținînd cont de faptul că stau pe perioade , încă de timpuriu am încercat să-mi restricționez timpul doar pentru necesarul pentru care am nevoie...Deci, după părerea multora eu fac greșit, și ar fi corect să mă salut cît mai des posibil - măcar cu persoanele apropriate, însă nu....eu nu o fac...Acum observ că chiar și verișorii/verișoarele ce mi-au făcut observații nici că mă mai salută. Mai știi - poate e un ''reflex'' pentru ei....Luînd în vedere aceste conscințe, vreau să găsesc o metodă de soluționare, cu toate că pare un pic hazlie ;D totodată și stranie (poate doar pentru unii)...Am hotărît să-mi fac un orar ) - adică în fiecare zi să salut pe cineva, începînd de la cei apropriați - pînă la cei mai îndepărtați. Da! un orar care are să fie introdus în lista evenimentelor importante din calculator, și la rîndul său, el să mă anunțe cu cine trebuie să mă salut la acel moment ;D Zice-am eu că pare straniu, nu? Cred că merită de încercat - voi vedea și efectul....)
Mircea Eliade în Romanul adolescentului Miop
Deci - să începem...
Astăzi, 16 noiembrie 2011, ora 18:13, am hotărît, sau mai corect ar fi - m-a năvălit un gînd de a începe să fac posturi pe blog. Pînă acum, credeam această chestie cu totul și cu totul prostească. Nu știu cauza, cred că e de vină scopul de a rămîne anonim în lumea virtuală sau cred că ceva de genul ăsta...Însă - uite, neținînd cont de consecințe, cu inima-n dinți și cu mintea pură - merg înainte. Sper că voi avea obiceiul să postez în fiecare zi, însă mă rog - timpul este o chestie cu care e greu de contrazis
Categories
Archives
Followers
Bloggeri ce merită urmăriți