Străinul

Din toate cîte-au fost - s-au întîmplat -
Nu mai am nimic ce-alege.
Ca vîntul,TOATE  în grab-s-au spulberat
Lăsînd doar amintirea rece...

Lăsînd doar amintirea rece
Ce inima distruge,
Punînd și sufletului zăvor
Ce stă-n genunchi și plînge.

E greu cînd n-ai ales nimic
Din cele cîte-au fost
De-atunci, decînd  încă erai mic...
Acum - nu mai e rost...

Și-ai vrea să lupți cu tine însuți
Să-ți demonstrezi că poți !
Să faci ce nu ai mai făcut
Chiar dacă știi că te-a durut...

Ai  vrea! Ai vrea! Dar...
Nu mai poți...
Și inima-ți distrus-a fost
Iar sufletului - zăvor pus.

Pe timp ce trece mă dezamăgesc în toate.  Și evident - oamenii fac parte din dezamăgirea dată. Așa numiții - ipocriți, a.k.a - ''fățarniși'' joacă rolul importat.  Mereu am oferit încredere tuturora, chiar și noilor cunoscuți/cunoscute. Așa sunt eu,  nu că educat ci pur și simplu așa mi s-a foarmat un simplu principiu, de care la ora actulată nici decum nu pot profita. Ce-i ce mi-au zis pînă acum că nu pot face deosebire între persoane au o perfectă dreptate. Ăsta e unul din mulțimea de minusuri ce mă urmăresc.
Și cum să faci deosebire? Cum să-i deosebești atunci cînd ei au nu una, ci două++ fețe?! Să-i simți? Da, sunt și de aia ce-i simt, însă eu nu-i pot simți. Pentru mine toți sunt la fel . Defapt nu toți, sunt și excepții ''a.k.a animale, evident''.

Șini acolo cu mii di druji pi făisbook? Chiar crezi că toți îți sunt druji? Da?  Eu nu cred. Nici pe aproape. Și eu credeam că am mulți prieteni. Prieteni cu care chiar ai despre ce discuta, ai cu cine te distra, sau altceva.  Da credeam, pînă într-un timp, ca apoi să mă conving că nu e așa. Totuși prietenul  adevărat al cărui  probabilitate de trădare este sub 1% este ăla din copilărie....Ăla cu care te jucai în nisip, și ăla cu care ai făcut prima boroboață chiar dacă l-ai trădat, sau invers.

Acum ce ține de genul opus.
         Prietenie între? Da! Trădare? Pentru mine nu! a.k.a ''Soră di cruși''
Sunt foarte bucuros că am o astfel de persoană, cu care chiar dacă mă cert, revenim la nivel peste un timp scurt ''3luni maxim a durat ^.^'' Persoană cu care discut despre orice temă și despre orice secret.     Cică prietenia dintre genuri, oricît de tare n-ar fi ea sau se destramă sau se transformă într-o  dragoste. Hz, de destrămat tfiu-tfiu, dar de transformat - nu cred că va reuși.

      În rest - încredere nu mai vreau să am în nimeni. Toți sunt niște ipocriți.  Chiar și cei care-i crezi tu de prieteni...

Am fost pe acasă. Mi se făcuse un  dor nebun de cei dragi. Îmi programasem sa plec mai tîrziu, pe la sfirșitul lui noiembrie insă am plecat mai devreme, din ocazie .

Niciodată na-ș fi crezut că-mi va fi atît de  dor de cei de-a casă. In  deosebi de bunici, de bunicii care-i iubesc enorm anume prin felul lor de a fi. Am fost prea încrezut în mine atunci cînd am lăsat totul și am plecat. Am plecat fără nici o meditare, fără nici o suprapunere, îngîndurare, fără nici măcar un gînd  că va sosi ziua în care voi regreta pentru alegerea proastă  pe care am făcut-o. Defapt, nu e o alegere proastă pentru toți...E o alegere proastă pentru mine, și nici măcar nu pot face față aceste-i alegeri, cu toate că cît de cît încerc.

Deacum a trecut mai bine de o lună iar eu îmi dau seama că n-am realizat nimic. Nici măcar n-am incercat să fac ceva și nici nu cred ca aș putea... Cică "E și normal că dacă nu ai încerede în tine vei avea mereu eșec la orice încercare" Unde-i logica? Atunci cînd  ești sigur de abilitățile tale, cind știi că poți, cind știi ca iți va reuși - e firesc ca-ți reușește. Pe cind atunci cind nu ești sigur ce faci? Capeți un eșec prostesc. Prostesc pentru ca cunoșteai de la inceput ca nu ești în stare pentru a reuși dar n-ai avut curajul sa accepți..."Doar încercînd păsările s-au învațat să zboare" Da, s-au învățat! S-au învățat pentru că asta a fost nevoie.  S-au invățat, la fel cum noi ne-am învațat de mici să mergem.

 Cite invățăminte - atîtea contraziceri.

Fiecare in viață își are un rol...Un rol pe care eu înca nu mi-l știu...și nici nu știu daca-l voi găsi (și iarăși nu pot accepta...și simt că trebuie...(

Vreau să fiu ca el. Să fiu invizibil. Să fiu transparent...Să nu mă poate vedea nimeni, însă eu să-i văd pe toți și pe toate...Să văd ceea ce în acest moment pare a fi interzis. Să văd cum mă vorbesc în lipsa mea. Să le descoper adevăratele fețe, fețe ale căror volum e umplut cu straturi de măști....Și totodată -  vreau pur și simplu să mă ascund de lume. Nu mai am putința să o privesc în ochi. Și de vină nu e ea, ci eu. Nu pot concretiza de ce... Pur și simplu nu am putința să privesc pe cineva în ochi mai mult de cîteva secunde. Presupun că energia ce zace-n mine nu e una pozitivă. Și aș vrea, aș  vrea și vreau foarte mult să fiu ca ceilalți...Și de ce nu pot? De ce nu pot fi?? ((((

Viața este o enigmă. O enigmă neînțeleasă, unde toți caută niște adevăruri. Adevăruri  ce fac ca mulți dintre noi să se schimbe. Adevăruri care nu sunt destinate pentru orice muritor. Sunt destinate ''oamenilor aleși''. Unii au darul de a înțelege, devenind filozofi, alții doar de a crtitica, devenind critici. La fel ca în orișicare alt sistem.  Viața e un ciclu...Un ciclu care se repetă regulat, și doar cîteodată i se alătură o funcție nouă, o necunoscută. Și apoi iar se repetă...se repetă....și iar se repetă...Înaintînd în timp, ai impresia că cîndva ai mai fost acolo. Aceleași evinemente, aceleași schimbări, aceleași circumstanțe....și doar un eveniment nou, eveniment care în curînd se va repeta.

La fel cum ai început - așa și vei înainta. E nostalgic sentimentul cînd vezi indivizi de vîrsta ta fericiți și te întrebi: Eu cînd voi fi ca ei?! - Niciodată... E un răspuns dureros însă e cît se poate de real. Niciodată nu vei fi ca ei deoarece așa ți-a fost preconizat....Ori de cîte ori ai încerca să te lupți cu tine însuți ca să obții ceva  -  vei avea eșec. E doar o risipă de timp.
 Nu știu cine a spus acolo că : Ca GENIU te formezi pe parcursul vieții. Nu e adevărat. Cel ce are să devină un geniu - se naște în această etapă.


Sunt de impresia că degeaba îmi trăiesc viața....

Astăzi m-am trezit la ora 9 și 5 minute, cînd la 8 trebuia să fiu, prezent în banca facultății. Am dormit cu două ore mai mult diferență de standart. Și e fain...să dormi....să dormi și să-ți împlinești somnul tău micuț-micuț, la fel cum o faci în fiecare weekend. Am plecat la facultate la a doua pereche, pe care am petrecut-o cu: ACHTUNG-uri de top xD,  cu cîțiva colegi. E din cauză ''metodei'' ''micuței'' care lasă de dorit, la naiba!.

La sigur vi s-a întîmplat, și nu numai odată...

E un pic stranie senzația care se trăiește în clipele astea. Vă zic și care clipe. Mi se întîmplă destul de des. Astăzi la fel mi s-a întîmplat...
     Suntem la distanță  de sute de km. Pe la orele 14, chiar mă gîndeam la ea...mă gîndeam să-i scriu...Uite că trec două minute și scrie ea. M-am uimit la fel cum mă uimesc de fiecare dată cînd mi se întîmplă ceva de acest gen. E ceva plăcut și totodată puțin - puțin straniu. Coincidență?! Nu... În nici un caz. Ceva totuși există, există o forță, o forță nepămîntească ce ne domină. Și eu cred în asta cu toate că nu în totalmente. E ascunsă aici aceeași enigmă caracteristică viselor. De ce visăm totuși? o.O


(Ea) - Bună, ce faci?
(Eu) - Sunt în șoc. Te-am văzut în urmă cu două minute online și am hotărît să-ți scriu.
(Ea) - Eh...De ce nu am mai așteptat puțin oare...

                  Și totuși există...

Astăzi a fost așa numita ''noaptea albă'', într-un centru comercial. A fost destul de fine. A cîntat 'Vama veche','Voltaj', 'Honograf'. Atmosfera a fost la nivel. Singurul minus e că din prostie am cheltuit mai bine de 70 roni. Da, da. Din prostie - pe așa numita ''distracție''. Trebuie să mă abțin de acum înainte de lucruri de acest gen. Prea multe cheltuieli...Din prostie....