Străinul

Tu ai?

sâmbătă, 13 octombrie 2012 § 0

             Fiecare are cîte ceva ce iubeşte în viaţă,lucruri care-ţi trec prin minte şi te fac să mai vrei,să mai vrei viaţă,să mai vrei iubire,să mai vrei zile pentru a fi fericit. Tu ai o persoană pentru care ai face lucruri de care acum crezi că nu eşti în stare?

Nu vorbesc despre un iubit/o iubită,pentru că uneori ne spunem că îi iubim dar nici nu ţinem atît de mult la ei,vorbesc despre o persoană,cine nu ar fi ea. Un prieten,o vecină, mama, verişoara, oricine! Ai tu oare o persoană pentru care te-ai trezi la mijlocu' nopţii? Pentru care ai păşi peste principii? Pentru care ai lupta ca pentru tine? Cui i-ai putea împrumuta sume de bani imense? În mîinile căreia ţi-ai putea pune viaţa? O persoană cu care suferi în acelaşi timp? Cu care ai mai multe amintiri decît ai putea scrie în 10 jurnale? 

Cît de plăcut este cînd simţi că iubeşti,că dăruieşti,cînd ştii pe cineva acolo care mereu te vrea lîngă el,cineva care va răsturna pentru tine munţi,şi tu pentru ea. Cînd plîngi serile tîrziu şi te gîndeşti doar la ea,ştii că cînd o vei vedea o vei strînge de 2 ori mai tare la piept,singurul om care te face să iubeşti cu adevărat viaţa.Tu ai?

                                                                        Dacă da,te felicit. Eşti un om fericit.                                                                    

                             

                                                                                                                                                        JackMorgan(ŞAMPUNISTA)

Без комментариев

§ 0

Так и есть ...

§ 0

§ 0

§ 0

Chiar memorizați totul???

     Se întîmplă ceva straniu. Am observat asta de mult timp. Indiferent de situație, nu pot memoriza ceea ce ar fi normal să memorizez, începînd cu materia și terminînd cu evenimentele ce le petrec. E așa de parcă aș zbura peste ele, memorizînd doar unele segvențe care au fost apreciate de către creer puțin mai mult. La început conștientizam însă nu prea trăgeam atenție la acest fenomen, pe cînd acum pe zi ce trece începe să mă sperie tot mai mult și mai mult. Și nu cunosc cauza, chiar nu o cunosc. Se întîmplă că citesc dintr-o carte cîteva fragmente, după care peste cel mult două zile să  nu-mi mai aduc aminte de ele. Și e înfiorător asta. Sau analog e și în situația  cînd facicunoștință cu cineva. Atunci cînd spuele numele ca apoi eu să mai întreb numele persoanei date încă de 2,3 ori.

De cîte ori se întîmpla să mă cert cu cineva. eram primul care începeam vorba. Și toți se uimesc în așa situații. (înafară de mine). Acum însă conștientizez de ce...Fiindcă uit ceea cea fost. Uit sau pur și simplu nu-i mai acord prioritate. Dacă  se apelează la filozofie - în astfel de situații există și o parte pozitivă ;D

Însă, totuși prioritatea - o are cea negativă...

Ar trebui să mă apuc serios de matematică, fizică și programare. Îmi este destul greu...

                 

Al dreacului de greu....

joi, 11 octombrie 2012 § 0

   Să stai de cîteva zile ca un singuratic(defapt acest termen pentru moment se asociază) neștiind ce dorești de la viață, gîndindu-te practic doar la trecut. Să stai defapt într-o depresie, sau cel puțin să te afli în preajma  ei... E o perioadă ce mi se pare că are un  ciclu repetat și bine gîndit. Fie o lege a universului, fie o programare a propriei conștiințe... Indiferent ce este - este o perioadă în care ți-i indiferent de tine, nemai vorbind de cei din jur. 
    Deacum de ''cîteva-isprăși dzîli''  sunt într-un oraș cu totul nou, singur, și cu 6-7 sute de km depărtare de amintirile întregii mele veți pînă-n prezent. Cu ceva timp în urmă gîndeam cu totul altfel. Toți mi se păreau ''belîe i pușîstîe'' cum  iubea să spună  o cunoscută...Însă acum conștientizez că nu e chiar așa. Chiar nu e așa...E atît de greu să-ți formezi o viață nouă încît simt că nu mai pot rezista. Vreau să las totul baltă și să mă întorc în trecut, atunci cînd  eram acolo doream la nebunie să încep o viață cu totul și cu totul nouă. Și totuși rămîn să sper, să sper că în timpul ce se aproprie va fi și la ușa mea lăcata descuiată. Căci sincer, mă uit la alții de vîrsta mea și-mi dau seama că situația mea actuală - suge. Da! Suge! Trebuie întocmite schimbări, schimbări bine gîndite de care să profiți pe viitor și să te bucuri de succesele tale. Cînd mă gîndesc la viitor simt cum se trage cortina, și nu cunosc de ce. Defapt, da, sunt unele ''preziceri'' din partea unor persoane. Și dacă așa numitele ''preziceri'' rămîn a se realiza, ap atunci chiar va fi - jopa. Însă pînă atunci lăsăm. Nici nu vreau să mă gîndesc la ele căci chiar e trist. 
                                                      Plec la culcare, că-ci acuș plîng :( ....Cu toate că nu am plîns de ani de zile....Și totuși vreau foarte mult să plîng.....

vineri, 27 iulie 2012 § 0