Străinul

Без комментариев

sâmbătă, 13 octombrie 2012 § 0

Так и есть ...

§ 0

§ 0

§ 0

Chiar memorizați totul???

     Se întîmplă ceva straniu. Am observat asta de mult timp. Indiferent de situație, nu pot memoriza ceea ce ar fi normal să memorizez, începînd cu materia și terminînd cu evenimentele ce le petrec. E așa de parcă aș zbura peste ele, memorizînd doar unele segvențe care au fost apreciate de către creer puțin mai mult. La început conștientizam însă nu prea trăgeam atenție la acest fenomen, pe cînd acum pe zi ce trece începe să mă sperie tot mai mult și mai mult. Și nu cunosc cauza, chiar nu o cunosc. Se întîmplă că citesc dintr-o carte cîteva fragmente, după care peste cel mult două zile să  nu-mi mai aduc aminte de ele. Și e înfiorător asta. Sau analog e și în situația  cînd facicunoștință cu cineva. Atunci cînd spuele numele ca apoi eu să mai întreb numele persoanei date încă de 2,3 ori.

De cîte ori se întîmpla să mă cert cu cineva. eram primul care începeam vorba. Și toți se uimesc în așa situații. (înafară de mine). Acum însă conștientizez de ce...Fiindcă uit ceea cea fost. Uit sau pur și simplu nu-i mai acord prioritate. Dacă  se apelează la filozofie - în astfel de situații există și o parte pozitivă ;D

Însă, totuși prioritatea - o are cea negativă...

Ar trebui să mă apuc serios de matematică, fizică și programare. Îmi este destul greu...

                 

Al dreacului de greu....

joi, 11 octombrie 2012 § 0

   Să stai de cîteva zile ca un singuratic(defapt acest termen pentru moment se asociază) neștiind ce dorești de la viață, gîndindu-te practic doar la trecut. Să stai defapt într-o depresie, sau cel puțin să te afli în preajma  ei... E o perioadă ce mi se pare că are un  ciclu repetat și bine gîndit. Fie o lege a universului, fie o programare a propriei conștiințe... Indiferent ce este - este o perioadă în care ți-i indiferent de tine, nemai vorbind de cei din jur. 
    Deacum de ''cîteva-isprăși dzîli''  sunt într-un oraș cu totul nou, singur, și cu 6-7 sute de km depărtare de amintirile întregii mele veți pînă-n prezent. Cu ceva timp în urmă gîndeam cu totul altfel. Toți mi se păreau ''belîe i pușîstîe'' cum  iubea să spună  o cunoscută...Însă acum conștientizez că nu e chiar așa. Chiar nu e așa...E atît de greu să-ți formezi o viață nouă încît simt că nu mai pot rezista. Vreau să las totul baltă și să mă întorc în trecut, atunci cînd  eram acolo doream la nebunie să încep o viață cu totul și cu totul nouă. Și totuși rămîn să sper, să sper că în timpul ce se aproprie va fi și la ușa mea lăcata descuiată. Căci sincer, mă uit la alții de vîrsta mea și-mi dau seama că situația mea actuală - suge. Da! Suge! Trebuie întocmite schimbări, schimbări bine gîndite de care să profiți pe viitor și să te bucuri de succesele tale. Cînd mă gîndesc la viitor simt cum se trage cortina, și nu cunosc de ce. Defapt, da, sunt unele ''preziceri'' din partea unor persoane. Și dacă așa numitele ''preziceri'' rămîn a se realiza, ap atunci chiar va fi - jopa. Însă pînă atunci lăsăm. Nici nu vreau să mă gîndesc la ele căci chiar e trist. 
                                                      Plec la culcare, că-ci acuș plîng :( ....Cu toate că nu am plîns de ani de zile....Și totuși vreau foarte mult să plîng.....

vineri, 27 iulie 2012 § 0

Incognoscibilă

duminică, 20 mai 2012 § 0

Viața-i o absurdă existență,

Zâmbetul - un rânjet efemer,

Trupul se aruncă în țărână,

Sufletul mai jinduie la cer.

Totul este o deșertăciune

Și ce facem e redus la moarte,

Dar pământul este mult prea rece

Iară cerul este prea departe.

Viața este o nimicnicie,

Visul e jăraticul udat,

Greața și angoasa-n veșnicie

Din boemă-absurdă s-a nălțat.

...zâmbim şi plângem liber sub denumirea om.

duminică, 6 mai 2012 § 0